Istoria Bisericii Unitariene din Transilvania

Biserica Unitariană a luat fiinţă în ianuarie 1568, când, pentru prima dată în lume, la Dieta de la Turda, s-a proclamat şi s-a legiferat libertatea conştiinţei şi a toleranţei religioase. Acest eveniment a fost legat de numele lui Ioan Sigismund (primul principe al Transilvaniei) şi lui Dávid Ferenc, întemeietorul şi primul episcop al Bisericii Unitariene (martirizat în noiembrie 1579, în Cetatea Devei). Identitatea teologică şi structurală a Bisericii s-a conturat în secolul 16. După reforma luterană si calvină, unitarianismul s-a autodefiniat ca un curent spiritual religios şi liberalist, care s-a eliberat de dogmele tradiţionale creştine, prin reîntoarcere la învăţătura omului Isus din Nazareth. Identitatea unitariană este puternică din toate punctele de vedere, şi noutăţile care au apărut în viaţa şi exprimarea ei, bazată pe această identitate, nu au dorit niciodată altceva decât adaptarea la cerinţele omului religios în contextul istoric, social şi spiritual al epocii, pentru permanenta slujire a lui Dumnezeu şi a omului. Implicarea socială a bisericii a fost mereu un lucru natural şi normal. În confesiune nu există dogme, ci principii. Dumnezeu-Tatăl este creatorul universului, unicul Domn, are caracter transcedental. Isus Cristos este profet şi învăţător, născut om, care trebuie urmat, nu venerat ca Dumnezeu. În el nu există nimic divin. A atins nivelul cel mai înalt de trăire, dat prin pildele sale. Apartenenţa la biserică, indiferent de confesiune, are o dublă conotaţie: una divină si una naturală. Cele două se bazează pe decizia liber consimţită a individului adult. După aceasta, regulile de joc sunt făcute de comunitate. Statutul bisericii este unul popular-democratic în care ierarhia clerică se stabileşte după criteriul autorităţii spirituale, valorice. Catehismul unitarian spune despre această problemă: conducătorul Bisericii Unitariene este Isus, iar ceilalţi sunt sau pot fi egali cu el în slujire. Credinţa individuală ca dar de la Dumnezeu, nu cunoaşte nici o îngrădire, chiar prin esenţa ei. Biserica trebuie să vegheze permanent asupra realizării acestei libertăţi. Fondatorul si primul espiscop al Bisericii Unitariene din Transilvania a fost Francisc Dávid (Dávid Ferenc), care a trăit între anii 1510 şi 1579. S-a născut la Cluj. A studiat teologia la Cluj, Alba-Iulia, Wittemberg şi Frankfurt (Germania). După ce s-a întors, prima dată a fost învăţător, iar după aceea preot la Cluj. După anul 1565 a început reforma unitariană, cea mai tânără ramura a reformei care s-a format în Transilvania, proclamând că Dumnezeu este Unul Singur (concepţie antitrinitariană), şi că fiecare om este liber să aleagă religia după propria credinţă pentru că credinţa este darul lui Dumnezeu. La data de 20. ianuarie 1566 Francisc Dávid a ţinut prima predică unitariană într-o biserică din Cluj. Mulţi au acceptat credinţa nouă, chiar şi regele de atunci, Ioan Sigismund, devenind unitarieni. Între 6. şi 13. ianuarie 1568, Dieta de la Turda a proclamat libertate şi toleranţă religioasă pentru toţi credincioşii. În orice loc preoţii pot predica şi explica evanghelia, fiecare după înţelegerea lui şi dacă îi place membrilor congregaţiei, este bine, dar dacă nu, pot alege un alt predicator care să le satisfacă cerinţele religioase şi care să le placă credincioşilor. De aceea, nici unul dintre superintendenţi (episcopi etc.) nu are voie să facă abuz de preoţi, să pedepsească din cauza credinţei lor, să mute dintr-un loc în altul din cauza vorbelor, spuselor sale, pentru că credinţa este darul lui Dumnezeu, care vine din auz şi auzul vine de la vorbele lui Dumnezeu. Francisc Dávid a susţinut un principiu veşnic, ca munca reformatoare, de înnoire trebuie să continue. Toţi aceeia care au fost iluminaţi de Spiritul lui Dumnezeu – spunea – nu pot asupri adevărul şi să rămână în tăcere. Puterea Spiritului este atât de mare, că învingând orice dificultăţi, obstacole, învăţături false, se străduieşte să răspândească şi să propovăduiască gloria lui Dumnezeu.